luni, 16 noiembrie 2009
La noi fiecare zi de luni incepe aproape la fel.Mie imi este cumplit de greata-stiati ca sambata dimineata nu am nimic,oare de ce???-iar ea vrea sa mai stam in pat sa ne uitam la "mininax".Ma trage langa ea cu manuta si ma roaga pisiceste sa mai stau putin.Si eu stau,ce sa ma fac ,nu rezist,mai ales cand bate pe perna cu mana.Imi iau rolul de mama in serios si ma tolanesc langa ea.E cumplit cand afara mai si ploua ,nu imi doresc nimic altceva decat sa ma uit la Postasul Pat,Fifi si floricelele sau chiar la mimozele alea enervante cu ponei roz.
-Stii ca eu trebuie sa merg la servici si tu la gradinita.
-Da ,eu merg la telvici si tu la gardanita...
I-am aratat pozele de la ultima ecografie si dupa cateva minute de studiu si cugetari a exclamat satisfacuta:
-Cand eram mica am fost si eu la tine in burtica!
Si din aceeasi serie imi mai tranteste replici care mai de care:
-Mami,tu ai un bebe in burtica dar eu nu il vad!
Tu nu mi-l arati niciodata pe bebe!M-am suparat
Nu vreau un fratior,vreau un baiat.Sa il cheme Alex cu C!
-Mami,tu esti surioara mea?
Cand ma aranjez dimineata,imi ia fardurile si le studiaza.Cand o rog sa nu isi intinda nimic pe fata,imi zice pe un ton pretios "da,astea sunt pentru oameni,nu pentru copii".
Vrea sa imi arate cum face ea balet si cum se prabuseste gratios de pe un picior intr-o incercare esuata de cumpana.Dupa ce exerseaza cateva piruete se plictiseste si vrea sa facem box,ca parca e mai simplu.
Noi doua ne iubim mult,si ne imbrancim cam la fel de mult.Cand o cert,mai intai simte nevoia sa se zbarleasca,apoi dupa minute de remuscari si plansete incepe sa se agate de mine"Dar tu chiar ma iubesti mami!" .Normal ca da,dar incerc sa ma tin batoasa,dura,nu prea imi iese,nu conteaza.
Acum iar e in deplasare la bunici.Parca e prea liniste prin casa.Sunt ridicola,dar ma inghesuie emotiile cand mai dau de un catel de plus uitat prin patul meu.Imi e un dor de ea...





